Cam asa se vede lumea de la etajul 103 – 412 m.

Asadar si prin urmare acesta este un centru foarte renumit din Williamsburg la care americanii vin si se uita cu mare admiratie. Ce vezi aici? Fostul oras colonial in care gasesti niste „cãşi” – cica vechi, resedinta guvernatorului si „neni” si „tãnți” imbracati in costume nationale. Un fel de muzeul satului de la noi. Mai dai si de niste hoteluri de bastani, cafenele cochete sau ciocolaterii rafinate. Waaaaaa!!! Foarte interesant, nu? Sa spargi sute de dolari la muzeul satului. Deci, DA.

Mie, bineteles, mi s-a parut frectie la picior de lemn. De ce? Pentru ca o casa din anul 1700 nu mi se pare veche (la americani ceva de acum 300-400 de ani este considerat foarte vechi), pentru ca la noi in tara lumea inca mai traieste in asa conditii – deci nimic nou si pentru ca eu vreau altceva de la America asta. Trebuie insa sa recunosc ca pentru o plimbare de seara este frumos, dar doar atat.

Si cu aceasta ocazie am incheiat complet capitolul Williamsburg, Virginia.

Data viitoare relatari din Chicago!

V-ati convins? A se observa ca in a doua poza este statia de autobuz….nu cred ca mai e nevoie sa comentez. Aaa si apropo…Codreanu cred ca vine mai des ca autobuzele astea!  )

Cam asa arata cladirile la ei…nu-ti prea dai seama daca e casa, daca e restaurant, daca e magazin…

Hai sa trecem la gastonomie…dupa cum v-am mai spus americanii mananca ca porcii si la propriu si la figurat. Totul este congelat, bagat 5 minute la microunde si gata mancarea! Gustul, bineinteles, de tot cacatul de simti toate chimicalele alea….nu stiu cum voi supravietui aici din punctul asta de vedere! Bauturile la fel…sirop indoit cu apa si muuulta gheata (a se vedea in poza). Interiorul de mai jos este din Pizza Hut. Cum arata acest restaurant la noi? Lux taticu’!

Si o ultima poza cu Ralu in boschetii de la Pizza Hut….asta ca sa nu am reclamatii ca nu pun poze si cu mine!

“He was so unique, so original, so rare… there will never be anyone like him again. He was a king! Long live the KING!”

LATER EDIT: Ultima achizitie! Chiar azi, la un an de la tragicul eveniment, mi-au iesit in cale!

Zilele astea tot cautand diverse chestii am dat iar peste el. M-a surpins din nou in mod placut. Ce a facut Serj cat mi-am luat mana de pe el? A sustinut un concert cu Orchestra Filarmonica din Auckland. Un vocal rock si orchestra?! Stiu, la prima vedere nu se pupa, insa suna demential. Nu m-am gandit niciodata ca o piesa rock poate suna atat de bine cantata in acest fel.  

varianta originala a melodiei:

varianta cu Orchestra:

1. Cumparaturile in supermarketuri in aproprierea sarbatorilor de iarna sau Paste… momentele in care romanu’ da navala in magazine de zici ca astea sunt singurele perioade in care mananca si el ceva.

2. Obtinerea unor documente (cazier, adeverinte etc) de la institutiile publice. Pana nu faci 5 mii de drumuri ca sa aduci si certificatu’ de nastere a lu’ strabunica si sa platesti 10 mii de timbre fiscale si taxe nu iti poti rezolva problema.

3. Parcurgerea distantei dintre Predeal si Sinaia intr-o duminica din perioada de iarna. In mod normal distanta se parcurge in 30 de minute. Iarna, daca faci mai putin de 2 ore te poti numi norocos.

4. Calatoria, mai ales pe timp de vara, cu RATB-ul. Intalnesti aici de la babe ramolite care isi cer „dreptul” de a sta jos pe locul tau la tineri „frumos” mirositori dornici de socializare…de toate pentru toti, fara numar sa fie! )

5. Mersul cu umbrela intr-o zi ploiosa prin Piata Romana. Eu am rezistat numai 2 minute…mai bine uda fleasca dar detinatoare a unui numar mai mare de neuroni. 

6. Aplauzele din timpul piesei de teatru sau lipsa acestora la sfarsitul piesei, telefoanele sunand in timpul filmului de la cinema, muzica ascultata la telefon in metrou…si ele fac parte din viata de zi cu zi. Iar lista poate continua…